Zăpada înghesuită în riduri. Revizuirea Hidratantului de Zi Anti-Riduri Nivea
Conținutul
Şi credeţi că e posibil să se fi răspândit?
Preț Vital Dermax
Mucegaiul uscat, da. Permite înmulţirea mucegaiului uscat. Îmi permiteţi să arunc o privire în bucătăria dumneavoastră? Harry se dădu într-o parte. Omul intră hotărât în bucătărie, unde imediat lipi de perete un crema anticearcane la roche posay ca un uscător portocaliu de păr. Aparatul ţiui de două ori. Exact aşa cum credeam. Sigur n-aţi simţit sau mirosit ceva dubios?
- Dictarea examenului pe râul rusesc. Dictări de examen în limba rusă
- Cum să eliminați ridurile la bărbați
- Pacienți înghesuiți în același pat, în spitalul din Bârlad.
- Crema riduri de expresie
- Predeal. Vreme însorită, zăpadă și distracție | Digi24
Harry nu pricepea prea bine ce ar putea însemna aşa ceva. Miros de mucegai. V-aţi simţit obosit? Aţi avut dureri de cap? Harry ridică din umeri. Am aşa ceva de când mă ştiu. Ascultaţi… Însă individul nu-l mai asculta; scosese deja un cuţit de la centură.
Harry se dădu înapoi şi urmări mâna care manevra cuţitul cum se ridică şi loveşte cu putere.
Preț Vital Dermax – O viață confortabilă
Se auzi un sunet ca un geamăt când lama spintecă placa de gips cartonat din spatele tapetului. Omul scoase cuţitul, îl înfipse din nou, apoi trase de marginea unei bucăţi sfărâmicioase de gips, lăsând o gaură mare în perete.
După aceea îşi scoase o lanternă de buzunar şi o introduse în gaură. Pe deasupra ochelarilor lui supradimensionaţi se formă o cută adâncă. Apoi individul îşi vârî nasul în cavitate şi adulmecă. Hei, salut, băieţi. Un soi de mucegai. Avem trei sau patru sute de specii între care să alegem şi e greu de spus care anume este acesta, deoarece înmulţirea pe astfel de suprafeţe dure se face atât de greu, încât mucegaiul este aproape invizibil.
De ce uneori e mișto când e frig ca naiba
Însă mirosul n-are cum să dea greş. Blocul nu se va prăbuşi din asta, replică omul. Dar dumneavoastră puteţi s-o păţiţi. Unii oameni se îmbolnăvesc respirând aerul cu mucegaiuri. Suferă aşa ani întregi şi evident că sunt acuzaţi de ipohondrie atunci când nu li se descoperă nimic, iar ceilalţi locatari din locuinţă n-au nimic.
După care mucegaiul începe să mănânce tapetul şi tencuiala. Ce propuneţi?
Nu am nevoie decât de acces la apartamentul dumneavoastră pentru câteva zile. Harry găsi setul de chei de rezervă al locuinţei într-un sertar din bucătărie şi i le dădu individului. Trebuie să menţionez şi chestia asta. Se petrec o groază de chestii ciudate pe afară. Harry zâmbi trist, privind afară prin fereastră.
Oricum nu e nimic de furat pe aici. Acum eu o să plec. Atârnând jos pe cerul dimineţii, soarele făcea să scânteieze toate ferestrele sediului central al poliţiei din Oslo, amplasat acolo unde se aflase şi cu treizeci de ani înainte, în vârful pantei de pe strada principală, Gronlandsleiret. Din acel loc, poliţia putea ajunge extrem de rapid în zonele cu criminalitate ridicată din estul oraşului Oslo — deşi această situaţie nu apăruse ca urmare a unui act intenţionat —, iar cea mai apropiată clădire învecinată era chiar închisoarea oraşului, găzduită de clădirea vechii fabrici de bere.
Sediul poliţiei era înconjurat de o pajişte maronie, veştejită, dar şi de arţari şi tei, peste care se aşternuse în timpul nopţii un strat subţire de zăpadă alb-cenuşie, fapt care făcea parcul să arate ca locuinţa cu bunuri învelite în linţolii a unei persoane decedate. Harry urcă banda neagră de asfalt către intrarea principală şi pătrunse în holul central, unde fântâna decorativă de perete, din porţelan, semnată Karl Christensen, îşi şopotea necontenit secretele eterne.
Îl salută cu un gest al capului pe paznicul de la recepţie, apoi urcă până la divizia Omuciderii de la etajul şase. Deşi trecuseră aproape şase luni de când îi dăduseră un birou propriu, în zona roşie, Harry urca adesea către vechiul lui birou înghesuit şi neluminat pe care îl împărţise cu ofiţerul de poliţie Jack Halvorsen. Acum acolo lucra Magnus Skarre. Iar Jack Halvorsen fusese transferat pe vecie în zăpada înghesuită în riduri din cimitirul Vestre Aker.
La început, părinţii lui ar fi vrut ca fiul lor să fie îngropat în oraşul lor natal, Steinkjaer, căci Jack şi Beate Lonn, şefa Krimteknisk, serviciul medico-legal, nu fuseseră căsătoriţi şi nici măcar nu locuiseră împreună.
Însă după ce aflaseră că Beate era însărcinată, iar copilul lui Jack urma să se nască în acea vară, părinţii căzuseră de acord ca mormântul acestuia să fie în Oslo. Harry intră în noul lui birou.
Zăpada înghesuită în riduri termen despre care el ştia că va rămâne neschimbat, aşa cum terenul vechi de cincizeci de ani al echipei de fotbal Barcelona zăpada înghesuită în riduri să fie numit Camp Nou, expresie catalană pentru stadion nou.
Se lăsă să cadă pe scaunul lui, dădu drumul la radio şi înclină din cap în semn de salut spre fotografiile înghesuite pe dulap şi proptite de perete.
Într-o bună zi dintr-un viitor incert, dacă va ţine minte să cumpere nişte pioneze, fotografiile vor ajunge să stea pe perete. Erau acolo cu toţii, în ordine cronologică. Societatea Poliţiştilor Morţi.
La radio, politicienii norvegieni şi experţii în ştiinţe sociale îşi dădeau cu părerea în legătură cu alegerile prezidenţiale americane. Harry recunoscu vocea lui Arve Støp, proprietarul revistei de succes Liberal, un om devenit celebru pentru că ştia multe, era arogant şi se întreţinea cu formatorii de opinie din ţară.
Harry dădu volumul mai tare, până ce vocile ajunseră să ricoşeze din zidurile de cărămidă, după care luă cătuşele Peerless care zăceau pe noul lui birou. Exersă punerea lor rapidă pe piciorul biroului, deja ferfeniţit ca urmare a acestui prost obicei pe care el îl căpătase cu ocazia cursurilor urmate la sediul Zăpada înghesuită în riduri din Chicago şi pe care îl perfecţionase pe parcursul nopţilor singuratice petrecute în adăpostul mizer din Cabrini Green, când fusese acompaniat doar de urletele vecinilor iritaţi şi de sticla de Jim Beam.
Ideea era să prindă cătuşele de încheietura arestatului de o asemenea manieră, încât braţul acţionat de arc al cătuşei să se închidă în jurul încheieturii, iar încuietoarea să se blocheze de cealaltă parte, cu un ţăcănit.
