Parasutati In Infern - Edgard Thome

Rentă viageră anti-îmbătrânire elvețiană

Rentă viageră anti-îmbătrânire elvețiană echipament de scrimă elvețiană anti îmbătrânire

Edgard Thome Parasutati in infern Edgard Thome Parasutati in infern Less Read the publication Edgard Thome Parasutati in infern Curajul nu e, la urma urmelor, decât una din manifestările superioare ale bunului simţ. Georges Bernanos Prolog 7 decembrie.

Parasutati In Infern - Edgard Thome

Ceaţa le estompează conturul, îndulcindu-le trăsăturile. Sunt englezi şi francezi, viteji din cei adevăraţi, meritând pe deplin decoraţiile pe care le vor primi.

  1. St oyen suisse anti aging
  2. Romain moutier suisse anti aging

Un soare blând aureşte cupola Invalizilor în clipa când generalul Legentilhomme, guvernator militar al Parisului, se pregăteşte să remită «Legiunea de Onoare» la paisprezece dintre aliaţii noştri britanici. Doi dintre ei sunt făcuţi comandori, doi ofiţeri, iar zece cavaleri, primind totodată şi «Crucea de Război».

Parlament Transparent

Apoi e rândul francezilor, care sunt făcuţi «Companioni ai Eliberării». Ceremonie înălţătoare prin însăşi simplitatea ei şi prin meritul celor care iau parte la ea Gândurile mi-o iau razna, aşa cum mi se întâmplă ori de câte ori lucrurile nu mă amuză cine ştie ce. Agăţat de-a-binelea de panglică, trase în jos din răsputeri, în timp ce dublul ac de oţel, lung de vreo cinci centimetri, îmi străbate cu uşurinţă buzunarul tunicii şi pectoralul stâng.

E ultima mea rană de război E şi rămasul bun pe care-l spun definitiv armatei, care m-a ţinut în rândurile ei şase ani, pe când eu n-aveam de gând să-i acord din viaţa mea decât termenul strict de un an şi jumătate. Dar venise războiul.

Argetoianu, Constantin - Insemnari Zilnice Vol.06 1 Ianuarie-30 Iunie 1939

Cei doi ani petrecuţi la seminar m-au convins însă uşor că argumentările teologice aveau să rămână pentru totdeauna străine de mine. Şi pentru că nici o activitate nu mă atrăgea în mod deosebit, am hotărât că cel mai urgent era să scap de armată.

O unitate convenabilă se afla chiar în pragul casei mele, şi m-am angajat, anticipînd încorporarea, în Regimentul 8 de Zuavi.

  • Первая попытка закончилась неудачей.

Promiscuitatea dormitorului comun imi era cu deosebire neplăcută, după viaţa tihnită, ce ne îmbogăţea lăuntric, dusă la seminar. Se terminase cu discuţiile despre literatură, se terminase şi cursul de istoria artei în care Jacques Simon, meşter sticlar din Reims, ne învăţa să fim sensibili la frumuseţe, se terminase cu argumentaţiile curtenitoare prin care refăceam lumea, se terminase cu partidele de şah şi de tenis.

Танкадо прислал нам письмо. ГЛАВА 122 - Шесть минут! - крикнул техник.

Trecusem fără nici un fel de tranziţie dintr-un univers confortabil, protejat, dacă nu chiar elegant, la o viaţă asemănătoare întrucâtva cu aceea a unui rândaş, într-un mediu cu bunăştiinţă vulgar, meschin, laş şi agresiv.

Nici vorbă nu putea fi să ies din armată, căreia ii fusesem închiriat pe doi ani, dar puteam, măcar, să scap de dormitorul comun, de mirosul, de slinul şi de vacarmul lui.

Vroiam să fiu singur, să am o cameră a mea, să pot citi în voie. Ambiţia asta nu avea nimic deplasat : era de-ajuns să devii subofiţer. Simplu, accesibil, la îndemână. Timp de şase luni, am urmat şcoala de subofiţeri de rezervă. Am ieşit primul dintr-un pluton care forma sergenţi destinaţi companiilor de mitraliori, şi bineînţeles, m-am pomenit vărsat într-o companie de recunoaştere.

Aveam, în sfârşit, o cameră a mea, linişte, timp liber, numai că primul galon, ca şi primele mele responsabilităţi, m-au găsit la fel de nepregătit ca-n prima zi de încorporare.

Îmi cunoşteam exact îndatoririle de subofiţer mitralior şi eram gata să le îndeplinesc cât mai bine. Eram în stare să demontez două tipuri de armă într-un timp record, cu ochii închişi : mitraliera Hotchkiss şi carabina de cavalerie erau o joacă pentru mine.

Eram apt să comand un pluton de mitraliori, să ajustez trageri indirecte şi antiaeriene, să reglez un tir de mortier. Pe când acum, după ce fusesem vărsat într-o companie de recunoaştere, nu dispuneam de nici o cunoştinţă utilă pentru noua mea ocupaţie : armamentul era altul, comenzile diferite ; după cum diferită era şi tactica.

Nesfârşită şedinţă la Palat. Sub cuvânt că nu e Parlament, Patriarhul a făcut un lung expozeu al activităţii Guvernului din februarie şi până acum. A arătat toate lucrurile bune, dar mărunte, pe care le-au săvârşit, trecând peste lucrurile mari pe care nu le-au făcut, dar pe care ar fi putut să le facă.

Eram complet derutat şi, în consecinţă, lipsit de orice siguranţă ca să pot comanda. Crezusem că ajung la un liman devenind subofiţer, şi iată regatul multvisat se prefăcea în ţăndări. Îmi venea să plâng de ciudă, şi chiar am şi plâns.

Rentă viageră anti-îmbătrânire elvețiană Idee elvețiană anti-îmbătrânire de Ziua Îndrăgostiților

Lunile de cazarmă mă deformaseră, fără să-mi dau seama. Nu eram decât un robot programat să răcnesc ordinele cuprinse în Regulament. Le ştiam pe cele de la mitraliori, dar n-aveam habar de cele de la recunoaştere. Iată cauza Rentă viageră anti-îmbătrânire elvețiană care mă simţeam incapabil de-a fi ascultat.

Toate astea mi se par acum, după trecerea a patruzeci de ani, tare departe, cât se poate de triviale şi puerile, dar dovedesc îndeajuns în ce măsură cele ce se învăţau pe atunci în armată ne transformau în nişte maşinării rudimentare, pe care cel mai mărunt accident, cea mai măruntă schimbare a rutinei le descumpăneau, scoţîndu-le din funcţiune.

După ce-am petrecut câteva săptămâni în noua mea companie, eram considerat un sergent normal. Furiile mele de timid compensau înfăţişarea de adolescent Rentă viageră anti-îmbătrânire elvețiană, încât dădeam iluzia că am oarecare autoritate. Mă împrietenisem, cum era şi firesc, cu sergenţii care se pregăteau să intre la Şcoala militară de infanterie Saint-Maixent sau care proveneau din copii de trupă.

Insufleţiţi de viitoarea lor carieră, preocupările lor mi-i făceau mult mai apropiaţi Rentă viageră anti-îmbătrânire elvețiană pe bătrânii subofiţeri de carieră. Oamenii îmi dădeau ascultare, fără să mă văd nevoit sa strig, să ameninţ sau să pedepsesc.

De la o zi la alta, îmi învăţam Rentă viageră anti-îmbătrânire elvețiană.

Nu ştiam ce aveam să fac d upă terminarea stagiului, dar nu era o clarins demachiant care să mă frământe, căci, pentru moment, îmi găsisem un echilibru acceptabil. Războiul însă începuse să se vestească : proclamaţiile isterice ale lui Hitler, mobilizarea parţială, chemarea sub arme a rezerviştilor, acordul de la Munchen. Izolaţi practic de lume în centrul de la Mourmelon, nu aveam decât o idee confuză despre evoluţia evenimentelor politice.

Grupare de infanterişti pierduţi într-un neînţeles labirint de ordine, de contraordine, de marşuri şi contramarşuri, suportam cu pasivitate directive care se băteau cap în cap, preocupaţi numai şi numai de soluţionarea crema concentrata 40 antirid urgente : să-i hrănim pe oameni, să le oferim condiţii de dormit cât mai omeneşti posibile, să veghem la întreţinerea armelor şi la adunatul conştiincios al tuburilor goale de cartuşe.

Restul era treaba ofiţerilor. Îi vedeam foarte puţin, Rentă viageră anti-îmbătrânire elvețiană cantonaţi aparte Fie că erau de carieră, fie că erau rezervişti, formau un clan izolat, mai preocupaţi de propriul lor confort decât să încerce să ne cunoască şi să ne instruiască. Tratament par rar si subtire timpul, am descoperit că nefericiţii de ei nu aveau, într-adevăr, ce să ne spună, căci de ştiut nu ştiau nimic, iar ideal n-aveau de nici un fel.

Comandantul meu de companie, ofiţer provenit din trupă în războiul trecut, Rentă viageră anti-îmbătrânire elvețiană şi suferind de dispepsie, ar fi trebuit, neîndoielnic, să fie obiectul asistenţei unui psihiatru : ne pregăteam să pornim în manevre, iar el trecea în revistă materialul de cantonament.

La asta te-ai gândit? Şi se îndepărtă, scuturat de nechezatul ce-i ţinea loc de râs, bătându-se cu cravaşa peste chipiu. Incapabil să citească corect o hartă şi respingând total ideea orientării după busolă, incapabil să redacteze sau să dea un ordin clar, era un tip de ofiţer destul de răspândit în regiment. În timpul acestei păci ciudate care nu putea duce decât la un război ciudat, am cunoscut şi alte specimene de-acelaşi calibru, ca, de pildă, acel comandant de batalion care voia să-l pună la arest pe ofiţerul cu sportul : găsea intolerabil să fie atâta noroi în faţa porţilor de fotbal, iar responsabilului nici măcar să nu-i fi trecut prin minte să dea ordin să se cimenteze careul de unsprezece metri Declararea războiului ne-a găsit destul de puţin pregătiţi să ne acoperim de glorie.

Argetoianu, Constantin - Insemnari Zilnice Vol 1 Ianuarie Iunie | PDF

Intr-un an şi jumătate, n-am avut niciodată ocazia să văd o grenadă adevărată şi încă şi mai puţin, bineînţeles, să învăţ cum s-o folosesc. Am început războiul împotriva Reichului lui Hitler printr-o lungă plimbare în camion care, după nesfârşite ocoluri, opriri, debarcări, îmbarcări, ordine şi contraordine confuze, ne-a dus Spectacolul matamorilor privilegiaţi de ieri care azi incercau sa se împace cu plebea era mai curand întristator.

Rentă viageră anti-îmbătrânire elvețiană cauti prevenire 2021 anti imbatranire

Cei trei camarazi preferaţi şi cu mine găseam cu cale să zâmbim : fuseserăm multă vreme cercetaşi şi dintotdeauna, consideram că cei aflaţi in subordinea noastră sunt tineri la fel ca noi, încredinţaţi responsabilităţii noastre imediate şi cărora nu le puteam niciodată pretinde nimic pe care să nu-l fi putut face noi înşine.

Atitudinea noastră din timp de pace se prelungea cit se poate de firesc şi în timp de război. Doar nu era să ne prefacem dintr-o dată în demagogi. Cred de altfel că e vorba de o legendă şi că nicicând vreun galonat n-a pierit de moartea asta. Batalionul meu a urcat spre culmile de la Hammelsberg, de unde se retrăgeau rezerviştii germani, nu în prea mare ordine, împroşcându-ne la întâmplare.

  • Стратмор отключил программу «Сквозь строй».
  • Calaméo - Parasutati In Infern - Edgard Thome

Zi fără mare emoţie ; nici morţi, nici răniţi, din câte-mi mai amintesc. Îmi tîram grupa de luptă după mine, fără să am o dată prilejul să ordon deschiderea focului. Corvezi de distribuire a hranei sub tirul intermitent al mortierelor, patrulări pline de circumspecţie, din care nu ne-am întors niciodată cu vreo umbră de prizonier, trişti vânători citadini care, neştiind nimic despre obiceiurile vânatului, n- am dat nici măcar de-o pană.

Comunicatele sforăitoare şi ploaia de decoraţii, citările trâmbiţate şi felicitările reciproce ale statelor majore nu schimbau cu nimic realitatea : în ceea ce priveşte războiul, eram la fel de netoţi ca şi-n clipa când instrucţia noastră militară se terminase.

Cât despre mine, care crescusem riduri sub ochi la 17 ani inima pădurii din Ardeni, printre vânători, pândari şi braconieri, cu greu înţelegeam felul cum procedam.

Când vânezi mistreţi, le iei urma, le descoperi bârlogul, îi înţărcui, îi încolţeşti şi-i răpui. N-aveam să izbutesc să fac astfel decât patru ani mai târziu, în fruntea tinerilor mei paraşutişti din Forţele Franţei Libere Iată ridicolele fraze trâmbiţate pe-atunci de piticul Paul Reynaud, care işi închipuia că e prim-ministru.

Stranie veghe, în care regimentul nostru îşi omora timpul săpând şanţuri antitanc prin părţile Mauberge-ului.